EUroparlamentarele

Parlamentul european este unul din organele Comunităţilor Europene. Începând cu anul 1979 este ales direct, o dată la 5 ani, prin alegeri generale, libere şi secrete. În perioada 1952-1976 membrii Parlamentului European erau numiţi de către parlamentele statelor membre. Parlamentul European este reprezentantul democratic al intereselor celor 450 de milioane de locuitori ai Uniunii Europene. Parlamentul European are trei sedii: la Strasbourg, Bruxelles şi Luxemburg. Structurile politice existente în ţările membre se oglindesc în rândul fracţiunilor politice de la nivelul Parlamentului European. În acest parlament există şapte fracţiuni şi o serie de deputaţi independenţi. Deputaţii din Parlamentul European provin din circa 160 de partide politice diferite, în care aceştia sunt membri în ţările lor de origine. La data de 20 iulie 2004 a avut loc şedinţa constitutivă a celei de-a şasea legislaturi a Parlamentului European, care numără acum 732 de deputaţi.

Parlamentul European este aşa-numita cameră a reprezentanţilor cetăţenilor din UE, în timp ce Consiliul Uniunii Europene este organismul reprezentativ al statelor din UE.

Dupa introducere .. sa spunem cate ceva despre cei care doresc sa candideze .. sau cel putin capetele de afis

Lista PD-L incepe cu Sorin Frunzaverde

 

Sorin Frunzăverde (n. 26 aprilie 1960, oraşul Bocsa , judeţul Caraş-Severin) este un om politic român, care a deţinut în două rânduri funcţia de ministru al apărării naţionale (13 martie 2000 - 28 decembrie 2000 şi 25 octombrie 2006 - 5 aprilie 2007). În prezent, el îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Caraş-Severin.

Sorin Frunzăverde s-a născut la data de 26 aprilie 1960 în oraşul Bocşa (judeţul Caraş-Severin). După absolvirea studiilor elementare la Bocşa şi Reşita şi a Liceului de Matematică-Fizică din Reşiţa (1975-1979), a urmat cursurile Facultăţii de Metalurgie din cadrul Institutului Politehnic Bucureşti (1980-1985), obţinând diploma de inginer metalurgist.

După absolvirea facultăţii, a lucrat ca inginer la Combinatul Siderurgic Reşiţa, îndeplinind funcţiile de şef de atelier (1985-1988) şi apoi de şef al Serviciului CTC-Laboratoare (1988-1991).

Între anii 1991-1996 a fost preşedinte şi director general al Camerei de Comerţ şi Industrie al jud. Caraş-Severin, deţinând de asemenea în perioada 1992-1996 funcţia de consilier judeţean, secretar al Comisiei de Buget-Finanţe din Consiliul Judeţean Caraş-Severin. În perioada 1996-1997, el a deţinut funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Caras-Severin.

Sorin Frunzăverde este preşedinte al Organizaţiei judeţene Caraş-Severin a Partidului Democrat, de la înfiinţare, iar din iunie 2001 şi până în prezent este vicepreşedinte al Biroului Permanent Naţional al Partidului Democrat.

În perioada 1997-2000, Sorin Frunzăverde a deţinut o serie de funcţii ministeriale ca reprezentant al Partidului Democrat, după cum urmează:

§  ministrul apelor, pădurilor şi mediului înconjurător (5 decembrie 1997 - 11 februarie 1998) în Guvernul Victor Ciorbea, din care a demisionat odată cu retragerea miniştrilor PD din guvern;

§  ministrul turismului (17 aprilie 1998 - 16 decembrie 1998) în Guvernul Radu Vasile. Conform Hotărârii nr. 47 din 16 decembrie 1998 a Parlamentului României, Ministerul Turismului a fost desfiinţat. El şi-a continuat apoi activitatea ca preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Turism, până la numirea sa în fruntea Ministerului Apărării Naţionale.

§  ministrul apărării naţionale (13 martie 2000 - 28 decembrie 2000) în Guvernul Mugur Isărescu.

În anul 2000, Sorin Frunzăverde a obţinut titlul ştiinţific de Doctor în ştiinţe economice al Universităţii de Vest din Timişoara. De asemenea, în anul 2004 a devenit şi Doctor în ştiinţe militare al Universităţii Naţionale de Apărare din Bucureşti.

În urma alegerilor din noiembrie 2000, Sorin Frunzăverde a fost ales deputat de Caraş-Severin pe listele Partidului Democrat (PD). În această calitate, el a făcut parte, în legislatura 2000-2004, ca secretar al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională din Camera Deputaţilor şi ca membru în Comisia specială a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra Serviciului de Informaţii Externe. De asemenea, a fost vicepreşedinte al Grupului Parlamentar de prietenie cu Finlanda şi secretar al Grupului Parlamentar de prietenie cu Croaţia. A demisionat din Parlamentul României la data de 28 iunie 2004, fiind înlocuit de Teodor Crăciun Tuducan.

În perioada iunie 2004 - octombrie 2006, Sorin Frunzăverde a fost preşedinte al Consiliului Judeţean Caraş-Severin. Pe data de 8 octombrie 2006, cu ocazia dezvelirii, în comuna Bozovici, a monumentul eroilor căzuţi în toamna anului 1944 pe Valea Almajului, Sorin Frunzăverde, în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Caraş-Severin, a fost distins de către domnul Herwig Brandstetter cu distincţia Asociaţiei "Crucea Neagră Austriacă" ^[1].

La data de 25 octombrie 2006 a fost numit în funcţia de ministru al apărării naţionale în Guvernul Tăriceanu. A fost înlocuit din această funcţie la data de 5 aprilie 2007, odată cu restructurarea guvernului prin ieşirea Partidului Democrat de la guvernare.

La alegerile europarlamentare din 25 noiembrie 2007, a fost ales ca deputat în Parlamentul European pentru mandatul 2007-2009, el candidând pe listele Partidului Democrat pe poziţia 1. A îndeplinit funcţia de şef al delegaţiei române din cadrul PPE-DE, vicepreşedinte al Subcomisiei de Securitate şi Apărare, titular în Comisia pentru Afaceri Externe şi supleant în Comisia de Dezvoltare.

A candidat la alegerile locale din 1 iunie 2008 pentru postul de preşedinte al Consiliului Judeţean Caraş-Severin, obţinând 43,8% din voturile valabile, fiind urmat de Ion Mocioalcă cu 20,8%, Horia Irimia cu 17,3% şi Aurel Marinescu cu 5,5% din voturi ^[2]. El a preluat oficial funcţia de preşedinte al CJ Caraş-Severin la 20 iunie 2008, având ca atribuţii coordonarea activităţii consiliilor locale şi orăşeneşti în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean.

Ca urmare a alegerii sale în funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Caraş-Severin, Frunzăverde a demisionat la 4 iunie 2008 din Parlamentul European, fiind înlocuit în această funcţie de către Flaviu Călin Rus.

Sorin Frunzăverde vorbeşte fluent limba engleză, limba italiană şi limba germană. Este căsătorit şi are un copil.

 

PSD il are cap de afis pe Adrian Severin

Adrian Severin (n. 28 martie 1954) este un politician român, membru al Partidul Social Democrat.Intre 12 decembrie 1996 şi 29 decembrie 1997 a deţinut funcţia de ministru de externe al Romaniei. Din septembrie 2005 Adrian Severin a fost cel mai proeminent Euroobservator român inParlamentul European, pentru ca odată cu aderarea României la Uniunea Europeanasă devina europarlamentar. In cadrul Parlamentului European, Adrian Severin este presedinte al Delegatiei socialiste romane din cadrul Grupului Socialist, presedinte al Delegatiei UE-Ucraina si membru supleant al Comisiei pentru afaceri externe si a Delegaţiei pentru relaţiile cu ţările din Europa de Sud-Est.Mai mult, este membru a Conventiei privind viitorul Europei si face parte din Comisia constitutionala. În prezent, el este candidat din partea PSD la alegerile europarlamentare din 25 noiembrie 2007.

Ca observator si membru al Parlamentului European, Adrian Severin a adoptat o agenda in 3 puncte. In primul rand el a dorit sa promoveze cresterea increderii de care se bucura Romania in UE in conditiile in care primirea sa a avut loc cu numeroase rezerve si fara entuziasm din partea vechilor membri. Cresterea credibilitatii a fost realizata prin dovedirea competentei, sinceritate in actiune si loialitate fata de Grupul Socialist si celelalte institutii. In al doilea rand, Adrian Severin a actionat in vederea cresterii influentei Romaniei in UE, lucru care s-a realizeazat prin ocuparea unor functii de decizie sau obtinerea unor misiuni strategice. In acest sens, Delegatia Socialista Romana a negociat integrarea euro-parlamentarilor romani in structurile Parlamentului European. Consolidarea coerentei si eficientei UE ca forma de organizare politica a unei democratii trasnationale a reprezintat un al 3-lea punct pe care Adrian Severin a dorit sa-l sustina. De aceea, principala sa implicare este in Comisia Constitutionala precum si in problemele politicii de vecinatate si extindere ale UE. 

Profesor de drept al comerţului internaţional, Universitatea "Titu Maiorescu" (Bucureşti, din 1999).

Membru al Curţii Internaţionale de Arbitraj de pe lângă Camera Internaţională de Comerţ din Paris (din 2005).

Membru al Curţii Comerciale de Arbitraj din Malta (din 2001).

Membru al Curţii de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a Sloveniei (din 1998), de pe langa Camera de Comerţ şi Industrie a României (din 1995).

Membru al Societăţii Române de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale (între 1987-1990).

Secretar al Secţiunii de Drept Internaţional (din 2003). Preşedintele Secţiunii de Integrare Europeană (din 1985).

Membru al Societăţii Române de Drept Comparat (din 1985).

Şeful delegaţiei de euro-parlamentari ai Partidului Social Democrat în Parlamentul European (din 2007).

Şeful delegaţiei de euro-observatori ai Partidului Social Democrat în Parlamentul European (2005-2006).

Şeful Departamentului pentru Relaţii Externe şi Afaceri Europene al Partidului Social Democrat (2004-2007).

Director coordonator al Institutului de Studii Social Democrate "Ovidiu Şincai" (din 2000). Membru al Prezidiului PES (din 2006).

Vicepreşedinte al Grupului Socialist al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (1995-1996; 2003-2006).

Membru al Parlamentului României, Camera Deputaţilor (din 1990, reales în 1992, 1996, 2000 şi 2004).

Membru al Comisiei pentru politică externă a Camerei Deputaţilor, Parlamentul României (din 1996).

Vice Prim Ministru, Ministru pentru Reformă şi Relaţiile cu Parlamentul (1990-1991).

Viceprim-ministru şi Ministru al Afacerilor Externe (1996-1997).

Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Privatizare şi Dezvoltarea Întreprinderilor Mici şi Mijlocii (1991-1992).

Membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), în mai multe rânduri Raportor al APCE (2003-2007; 1993-1996); Vicepreşedintele Comisiei juridice şi pentru drepturile omului a APCE (2006-2007, 1995-1996).

Preşedintele subcomisiei pentru relaţii externe a APCE (2004-2007).

Preşedinte al Adunării Parlamentare a OSCE (2000-2002).

Preşedinte emerit al Adunării Parlamentare a OSCE (2002-2004).

Şeful Comisiei ad-hoc pentru Belarus, din cadrul Adunării Parlamentare a OSCE (1998-2001).

Raportor special al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru situaţia drepturilor omului în Belarus (din 2004).

Membru al Convenţiei privind viitorul Europei (2002-2003). Coordonator în cadrul Institutului Est-Vest (SUA), Grupul pentru pregătirea "Programului politicii generale pentru Mesele de lucru I şi III ale Pactului de Stabilitate pentru Sud-Estul Europei" (2000-2001).

Membru al Consiliului de Consultanţă al Reţelei de Institute Europene pentru Studiul Relaţiilor Interetnice "Eurobarometer" (din 1999). Membru al Consiliului pentru acord etnic al Fundaţiei "Proiectul pentru Relaţii Etnice" (Princeton, USA, din 1999).

Editorialist al ziarului "Ziua" (din 1998) şi al revistei "Lumea Magazin" (1998-2004).

 

 

PNL-Norica Nicolai

Norica Nicolai (n. Clinci, 27 ianuarie 1958, Sinaia) este un politician român, senator din partea judeţului Cluj în legislatura 2000-2004, aleasă pe listelePNL, realeasă la alegerile din 28 noiembrie 2004, pe listele Alianţei Dreptate şi Adevăr. În guvernul condus de Victor Ciorbea a îndeplinit funcţia de secretar de stat din partea PNŢCD. Pe 17 decembrie 2007 a fost desemnată de Călin Popescu-Tăriceanu pentru funcţia de ministru al justiţiei, desemnare pe care preşedintele Traian Băsescu a refuzat să o confirme.

A urmat între anii 1979-1983 cursurile Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti, după ce anterior absolvise la liceul "George Enescu" dinSinaia. Între 1983-1991 a fost procuror la Procuratura Olteniţa.^[1] În această calitate ar fi săvârşit unele abateri profesionale în urma cărora a părăsit în cele din urmă magistratura.^[2] Între1991-1993 a îndeplinit funcţia de consilier juridic al societăţii Agrotransport Călăraşi.

În 1996 s-a înscris în PNŢCD. Între 1997-2000 a fost secretar de stat la Ministerul Muncii si Protecţiei Sociale, în Guvernul Ciorbea. În august 2000 a fost exclusă din PNŢCD, alături deAlexandru Ciocâlteu şi Sorin Dumitriu. Cei trei semnaseră o scrisoare prin care au anunţat că îl sprijină candidatura lui Theodor Stolojan pentru funcţia de preşedinte al României. Pe 11 august 2000 a aderat la PNL. La alegerile parlamentare din 26 noiembrie 2000 a fost aleasă senator de Cluj din partea PNL. Plasarea ei pe lista electorală a judeţului Cluj a produs tensiuni în filiala judeţeană a PNL.

Pe 26 aprilie 2006 o nepoată a sa fost surprinsă de camerele de luat vederi în timp ce vota în Senatul României o lege aflată pe ordinea de zi. În urma acestui incident a fost constituită la nivelul Senatului o comisie de anchetă, care pe 31 mai 2006 a sancţionat-o pe senatoare cu avertisment. Norica Nicolai şi-a asumat responsabilitatea pentru că a introdus în plenul Senatului şi a lăsat nesupravegheată o rudă a sa. Pe 6 iunie 2006 Biroul Permanent al Senatului şi-a dat votul final favorabil raportului comisiei.

 

PRM –Vadim –Becali

Corneliu Vadim Tudor (născut pe 28 noiembrie 1949, la Bucureşti) este un scriitor, politician şi jurnalist român. Este fondatorul şi preşedintele Partidului România Mare. A fost discipolul lui Eugen Barbu. A scris numeroase poeme în care ridica în slăvi cuplul dictatorial, pe Elena şi Nicolae Ceauşescu (Vezi: Antologia ruşinii). Lui Vadim îi place fotbalul; este fan al echipei de fotbal Steaua Bucureşti.

§  1967 - absolvă cursurile liceale

§  1971 - licenţiat al Facultăţii de Filosofie a Universitaţii Bucureşti cu o teză despre Sociologia Religiei

§  1975 - urmează cursurile Şcolii de Ofiţeri de Rezervă din Bucureşti

§  1978-1979 - bursa premiului internaţional Herder; studiază istoria la Viena.

 

A fost senator în Parlamentul României din 1992. La alegerile generale din 1996 a candidat pentru funcţia de preşedinte al României, clasându-se pe locul 5 din 16 candidaţi. În 2000, a candidat la Preşedinţia României, ajungând în turul doi, unde a obţinut 33,17% din voturi.

A înfiinţat revistele România Mare, Politica şi ziarul Tricolorul.

A fost frecvent acuzat de xenofobie , homofobie şi antisemitism. În ultimii ani însă, discursul său s-a temperat, adoptând o poziţie pro-europeană şi filosemită.

De asemenea, Vadim Tudor a fost dat în judecată în mai multe cazuri de insultă şi calomnie, în urma pamfletelor apărute, fie sub semnătura sa, fie sub pseudonimul Alcibiade, în revisteleRomânia Mare şi Politica. A publicat peste 10 volume de poezie şi publicistică, unele editate şi în franceză, engleză şi arabă, şi a scris piese de teatru. Carti publicate; -Poezii - Editura Eminescu,1977 -Epistole vieneze - Editura Eminescu,1979 -Poeme de dragoste,ura si speranta Editura Eminescu,1981 -Idealuri-Editura Eminescu 1983 -Saturnalii- Editura Albatros,1983 -Istorie si Civilizatie- Editura Eminescu , 1983 -Mindria de a fi romani- Editura Sport-Turism, 1986 -Miracole-Editura Albatros,1986 -Carte romaneasca de invatatura- Editura Fundatiei Romania Mare 1990, 1991 si 1992 - Jurnal de vacanta, 1996 Editura Fundatiei Romania Mare -Poems-Editura Aggi, Torino,1998 - Piesele de teatru radiofonic; Colindul puiului de cerb-1968, Secerisul de iarna-1976 Domnul Tudor din Vladimiri-1977 Adevarul la puterea I-a, 1977 -Piesa de teatru,Toata lumea stie fotbal,Teatrul Constantin Tanase, premiera dec. 1989. -Scenariul filmului-Triunghiul Mortii

Limbi străine

Italiana, Franceza , Engleza

In ultimii ani foarte mulţi lideri au părăsit partidul PRM, printre care: Corneliu Ciontu, Lia Olguţa Vasilescu, Daniela Buruiană, Codrin Ştefănescu, Anghel Stanciu, Dorel Onaca, Dan Claudiu Tănăsescu. Cea mai răsunătoare plecare este cea a lui Corneliu Ciontu, considerat unul dintre cei mai de încredere oameni ai liderului PRM. Atât de apropiat încât, în martie 2005, Vadim Tudor s-a retras de la şefia partidului şi i-a predat-o lui Ciontu. Şefia acestuia a durat însă mai puţin de trei luni. În iunie, Vadim Tudor a revenit la conducere, iar Ciontu a fost forţat să părăsească atât preşedinţia, cât şi partidul. Odată cu el au plecat însă şi vicepreşedintele Anghel Stanciu şi zece parlamentari. După plecarea lui Ciontu, Vadim l-a numit pe acesta în comunicatul de presă prin care declara că l-a dat afară din partid: „electrician pensionar şi analfabet”, „care nu ştie nici o limbă străină”, ”fost activist PCR la sectorul 5”, „personaj mediocru pe care l-am instalat, provizoriu, în locul meu pentru că nu găsisem altul mai prost printre cei care îmi duceau servieta”. ^[1]

De-a lungul timpului, din preajma lui Vadim au plecat mulţi alţii care au devenit extrem de înjuraţi: Radu Teodoru şi Dan Ioan Mirescu (membri fondatori) au plecat la mijlocul anilor ’90, după ce au fost acuzaţi de hoţie. Puţin mai târziu au plecat Codrin Ştefănescu şi Dorin Lazăr Maior, care au devenit din „vajnici revoluţionari“, „gunoaie politice“, „handicapaţi“ sau „maimuţoi“. La fel a fost şi cu Ilie Neacşu şi Sever Meşca, foşti membri care, după plecarea din PRM, au scris o carte despre viaţa în partid şi relaţia cu Vadim. Aceştia au fost calificaţi drept „indivizi fără caracter“ şi „infractori neruşinaţi”

Compania israeliană de publicitate "Arad Communication" a coordonat campania electorală a P.R.M. Vadim şi-a cerut iertare în public faţă de poporul israelian, deoarece a publicat o serie de articole considerate antisemite, şi a construit în oraşul Braşov, prin intermediul Fundaţiei România Mare, o statuie a liderului politic israelian Itzhak Rabin. După mai puţin de un an de colaborare, Vadim a renuntat la contractul cu Arad Communication. Contractul a costat în jur de un milion de dolari americani. Vadim ar fi dorit să meargă la Zidul Plângerii pentru a-şi cere iertare pentru greşelile trecutului.

După alegerile din 2004 israelianul de origină română Nati Meir a fost ales membru al Camerei Deputaţilor din partea P.R.M. Ulterior au aparut conflicte între Vadim şi Nati Meir, deputatul de origine israeliană acuzând faptul că în ziarul Tricolorul ar fi apărut un articol antisemit.

Senatorul Corneliu Vadim Tudor, împreună cu Fundaţia "România Mare", a iniţiat şi programul umanitar Cina Creştină. P.R.M. nu a reusit in noiembrie 2008 sa treaca pragul electoral de 5% pentru a intra in Parlamentul European.

Doctrina PRM :

Doctrina Naţională - are în vedere, concomitent, studierea, cunoaşterea şi popularizarea marilor valori naţionale româneşti, a poziţiei naţiunii romăne în lume, identificarea relaţiilor şi interdependentelor în care este implicată.

Valori: social-democrate şi creştin-democrate.

Obiective principale

§  1. stoparea prabuşirii economice şi sociale a ţării şi diminuarea coeficientului de risc de ţară

§  2. asigurarea condiţiilor pentru o creştere economnică reala şi durabilă

§  3. stabilizarea şi relansarea producţiei

§  4. eliminarea treptată a blocajului financiar

§  5. relansarea exporturilor

§  6. realizarea unei protecţii sociale reale

Integrarea europeană

Guvernul va practica deschiderea faţa de toate naţiunile lumii, cu care doreşte să întreţină şi să dezvolte relaţii de prietenie în folosul reciproc al parţilor.

Reforma instituţională

Proprietate

Politica fiscală - Restructurarea sistemului de impozite şi taxe pentru reprimarea evaziunii fiscale şi vamale - Conditionarea salariului echipelor manageriale din societaţile comerciale cu capital majoritar de stat de realizarea profiturilor planificate Dezvoltarea economică - Infiinţarea Agenţiei Naţionale de Evaluare a Societaţilor Comerciale - Elaborarea unor programe speciale de restructurare şi privatizare a marilor unitaţi industriale - Eliminarea situaţiilor de monopol - Accentuarea rolului pe care statul trebuie sa îl aibă procesul de privatizare - Scutirea totală de impozit a profitului reinvestit şi scutirea partiala de impozit pe profitul obţinut din exportul de produse si servicii

Politica comercială - Recaştigarea pieţelor tradiţionale (CSI, Orient, Asia, Africa si America de Sud) - Renegocierea condiţiilor de aderare a Romaniei la unele organizaţii economice internaţionale (spre exemplu CEFTA) - Exercitarea de către stat a unui control riguros în ceea ce priveşte exportul unor materii prime deosebit de valoroase (lemn şi cherestea, marmură, fier vechi etc.) - Relansarea exporturilor de tehnică militară - Instituirea unor contingente la import pentru acele marfuri care, fie sunt produse în ţară, fie nu sunt de prima necesitate Protecţie socială - Elaborarea unor programe de reconversie şi integrare profesională pentru şomeri - Obligarea persoanelor care beneficiază de ajutoare sociale sau de şomaj sa presteze lunar un numar minim de ore în cadrul colectivitaţii in care locuiesc - Sprijinirea de către stat a tinerilor pentru dezvoltarea unor afaceri proprii - Subvenţionarea cheltuielilor de transport pentru marfurile de prima necesitate - Reformarea sistemului de asigurări sociale şi dezvoltarea fondurilor de pensii - Relansarea construcţiilor de locuinţe prin utilizarea creditului ipotecar

Sănătate - Descentralizarea atribuţiilor Ministerului Sănătăţii şi direcţiilor sanitare judeţene - Fiinţarea concomitentă a reţelei sanitare a MS şi a reţelelor sanitare proprii ale MapN, MI, SRI, SPP etc. - Facilitarea înfiinţării de cabinete şi spitale private - Ierarhizarea unitaţilor spitaliceşti

 

George Becali, cunoscut şi ca Gigi Becali (n. 25 iunie 1958, satul Zagna, judeţul Brăila) este patronul echipei Steaua Bucureşti, om de afaceri şi politician român

 

George Becali s-a născut la data de 25 iunie 1958, în satul Zagna (judeţul Brăila) într-o familie de origine aromână, care a fost deportată înBărăgan, de autorităţile comuniste, datorită asocierii cu fasciştii din Garda de Fier înainte de cel de-al doilea război mondial.

După evenimentele din 1989, s-a lansat în afaceri, având, în prezent, o avere estimată la aproape 3 miliarde de dolari (ocupă locul 2 în Topul celor mai bogaţi români, întocmit de revista „Capital”). ^[1] În prezent, este preşedinte al Consiliului de Administraţie al F.C. Steaua S.A. Bucureşti, acţionar majoritar la F.C. Steaua S.A. Bucureşti, la Avicola Iaşi şi la Uzina Mecanică Drăgăşani. Marea parte a averii sale provine din investiţii imobiliare.

George Becali s-a remarcat atât prin funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie al Clubului de Fotbal Steaua Bucureşti şi calitatea de acţionar majoritar al acestuia, dar şi prin ascensiunea politică (fiind cotat cu cca 10-15% cota de încredere în unele sondaje de opinie).^[2]

A organizat acţiuni de binefacere, a construit biserici, s-a remarcat în acest sens donaţia de câteva milioane de euro făcută către bisericile ortodoxe româneşti de la Muntele Athos, ^[3]precum şi construirea unui sat pentru sinistraţii de la Vadu Roşca (jud. Vrancea), Rast (jud. Dolj), Arbore (jud. Suceava).

În 2000 a candidat pentru Camera Deputaţilor din partea unei asociaţii a italienilor din România, ratând cu puţin intrarea în Parlament ^[4].

A preluat Partidul Noua Generaţie de la un fost primar al Bucurestiului, a cărui preşedinte este din 10 ianuaie 2004. În anul 2004, a participat la alegerile pentru preşedinţia României, fiind candidatul acestui partid. A obţinut 1,77% din opţiunile de vot^[5]. La alegerile europarlamentare din 25 noiembrie 2007, s-a aflat pe prima poziţie pe lista PNG, dar partidul său s-a aflat la mică distanţă sub pragul electoral.

eorge Becali este un om controversat, face o politică populistă şi îşi face pe larg cunoscută ideologia ultra-naţionalistă, afirmând că stânga politică ar fi unealta "Diavolului". ^[6] Este cunoscut şi din pricina faptului că îşi întoarce deseori declaraţiile. Un exemplu este aducerea fotbalistului brazilian Élton Jose Xavier Gomes în Ghencea. La sosirea acestuia la Bucureşti George Becali l-a lăudat mai multor ziare şi agenţii sportive, ca şi celor de televiziune. Cu numai 2 luni mai târziu, nejustificat de prestaţia sa, Élton a fost criticat dur de acelaşi Becali, care apoi a declarat că „Élton e circar şi nu are ce să mai caute la Steaua”.^[7]

Populiste sunt şi apariţiile lui la televizor, unde la programe politice refuză a răspunde la întrebările dictate de crainici, încercând să preia controlul şi folosind expresii ieşite total din afara contextului, atacând personaje politice şi comparându-se cu foşti domnitori ai unităţilor politice române (cu Mihai Viteazul, numindu-se voievod etc.) ^[8] De altfel, Becali a avut probleme cu justiţia datorită folosirii imaginii lui Mihai Viteazul, dintr-un film regizat de Sergiu Nicolaescu, avându-l ca actor principal pe Amza Pellea, pentru campania sa electorală.

A atras atenţia asupra sa şi prin agresiunea verbală împotriva unui jurnalist, Becali exprimându-şi printr-o serie de înjurături nemulţumirea faţă de postul Antena 1, condus de unul dintre adversarii săi politici, Dan Voiculescu. Chiar a pretins ca unele dintre ele să fie publicate a doua zi în ziar, cu cenzura de rigoare. ^[9]

Pentru că a nu a respectat ordinele lui Gigi Becali privind poziţia în teren a lui Mirel Rădoi (intervenţia patronului în alcătuirea echipei nu este ceva normal în fotbalul civilizat), antrenorulGheorghe Hagi a fost aproape de a fi demis, dar Becali s-a răzgândit doar fiindcă Hagi este naşul său, după propriile declaraţii ale lui Becali. ^[10] În cele din urmă, Hagi şi-a dat singur demisia, punând gestul său pe seama comportamentului lui Becali, pe care l-a acuzat de un comportament nedemn faţă de Steaua.^[11]

În data de 7 mai 2008 DNA Cluj a reţinut cinci prsoane din anturajul lui Gigi Becali care aveau asupra lor suma de 1,7 milioane de euro, sumă care se presupune că era destinată jucătorilor de la U Cluj în caz că nu pierdeau întâlnirea cu CFR Cluj.^[12] Becali însă afirmă că banii erau destinaţi cumpărării de bomboane.^[12]

În data de 2 aprilie 2009, George Becali a fost ridicat cu mandat de arestare de la domiciliul său din cartierul Pipera din Bucureşti sub învinuirea de lipsire de libertate ilegală şi a fost prezentat Judecătoriei sectorului 1 al Capitalei. Completul de judecători, după mai multe ore de deliberări a hotărât arestarea preventivă pe un termen de 29 de zile al lui George Becali împreună cu alţi patru complici făptuitori: Cătălin Zmarandescu, Ştefan Dediu, Nicolae Dumitraşcu şi Dumitru Beciual. Avocaţii celor arestaţi au declarat imediat recurs împotriva sentinţei judecătoreşti.^[13] Recursul la măsura arestării preventive a celor cinci învinuiţi s-a judecat în data de 6 aprilie 2009 de către un complet de trei judecători ai Tribunalului Bucureşti. Avocaţii celor învinuiţi, iniţial au solicitat recuzarea completului de judecată, procedură care a condus la suspendarea temporară a procedurii, după deliberarea Consiliului Tribunalului s-a adopotat măsura respingerii solicitării învinuiţilor. Judecarea de fond a cauzei s-a reluat în după amiaza zilei de 6 aprilie de acelaşi complet. Verdictul tribunalului a fost dat seara târziu şi a constat în respingerea recursului formulat de cei învinuiţi, respectiv menţinerea deciziei iniţiale, din care s-a reţinut motivarea judecătoriei Sectorului 1: ...organele judiciare sunt singurele abilitate să efectueze cercetări pentru aflarea adevărului, iar neacceptarea acestui principiu ar însemna pentru toţi cetăţenii că au posibilitatea de a-şi face singuri dreptate, prin sancţionarea unei fapte ilicite prin comiterea unei alte fapte ilicite.^[14]

  

Independet

Elena Băsescu (n.1980) este fiica preşedintelui României, Traian Băsescu. În data de 24 februarie 2008 a fost aleasă în funcţia de secretar general al Organizaţiei de Tineret a Partidului Democrat-Liberal din România (cu 377 voturi pentru şi 6 împotrivă),^[1] fapt care a dus la demisia fizicianului Eugen Stamate din Comisia Prezidenţială pentru Educaţie, în semn de protest.^[2]În data de 18 martie 2009 Elena Băsescu a demisionat din PD-L.

În anul 2009, Elena Băsescu a fost plasată prima pe lista PD-L pentru alegerile europarlamentare. Înfruntând o mare opoziţie din partea presei, Elena Băsescu a decis să candideze ca independent la aceste alegeri, fiind ajutată de colegii ei de la aripa tănără a PD-L

Le doresc tuturor cat mai multe succesuri !

Left-Handed,

Drake